Cand o usa se inchide…

Discutam nu demult cu un prieten despre “ale noastre”, bune si rele, lucruri care intra in viata noastra, care lasa urme. Treceam amandoi printr-o perioada putin confuza in ceea ce priveste viziunea despre viitorul fiecaruia. In timp ce discutam insa, prietenul meu gandit ca ar fi bine sa ma incurajeze putin, asa ca a inceput: “Cand o usa se inchide…”. In mintea mea deja nu il mai ascultam, pentru ca stiam foarte bine aceasta vorba, gandind doar ca ar fi bine sa tin cont si de asta… o alta usa se va deschide…

Dar a terminat fraza altfel decat stiam eu, altfel decat ma mandream eu in sinea mea ca stiu, astfel incat m-a uimit nespus. A continuat astfel prietenul meu: “alte usi ti s-au deschis”.  De doua ori surprins; o data pentru ca “usa” la el era la plural (usi), si inca mai uimit ca nu “se vor…” ci “s-au deschis” deja.

M-a facut sa imi reamintesc de unele promisiuni ale lui Dumnezeu si sa intrezaresc o raza de speranta pentru situatia in care ma aflam. Am reusit sa redobandesc o atitudine pozitiva si… am invatat sa spun:

Cand o usa ti se inchide, alte usi deja ti s-au deschis!

Multumesc Domnului cat si prietenului meu, si tuturor celor care imi sunt aproape, la bine si la greu

The Piano

Yann Tiersen – este un preferat al meu in domeniul muzicii. Aici este o animatie draguta cu o melodie a lui Tiersen (Comtine D’Un Autre Ete – L’Apres Midi) pe fundal, potrivita pentru nostalgici. Te face sa te gandesti putin la cat de repede trece timpul, la realizari, succese si insuccese, pierderi si castiguri, tristeti si bucurii. Te trimite catre origini, catre scopul pentru care am fost creati, catre Dumnezeu – Cel la care gasesti toate raspunsurile.

Revolta unei maimute

Odată o maimuţă din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A explodat: „Surate, sunt foarte ofensată
Că-n jungla hominidă superevoluată
A apărut o teză, vădit maliţioasă,
Că Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă…
Eu protestez sălbatic, rănită în mândrie,
Că se propagă-n lume asemenea prostie.
Dacă-ntâlniţi un singur nepot pitecantrop,
Atunci, pentru banane să vă urcaţi în plop…
Nu sufăr comparaţii cu tristul regn uman,
Sunt mulţumită, nene, că-s pur orangutan.
Eu, chiar să mă oblige în vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator;
Şi cum progenitorii maimuţă m-au făcut,
Sper să n-ajung ca omul, un josnic involut!

Păi, s-a văzut vreodată la noi atâta ură?
Oare la noi se minte, se junghie, se fură?
Nu veţi vedea prin lume, cât timp purta-vom coadă,
Gorile divorţate şi prunci lăsaţi pe stradă.
Cine-a văzut în hoardă vreun iraţional
Tâmpindu-se cu droguri, sau homosexual?
Nu inspirăm Marlboro, nu traficăm muniţii,
Nu prea avem ştiinţă, n-avem nici superstiţii,
Nici cârciumi, nici spitale, nici case de nebuni,
Şi nu plătim pe alţii să facă rugăciuni.
Aţi întâlnit prin codri vreun cimpanzeu beţiv,
Gibon care să-njure sau pavian parşiv?
Cât am umblat eu creanga, scuzaţi, n-am observat
În obştea simiască, cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taină de-aşa zise mame.
Lipsesc şi teroriştii, n-avem corupţi, nici duri,
Nici ţari, nici prim-miniştri pe care să-i înjuri.
La mondiale suntem cu mult în urmă noi,
Încât n-am fost în stare de nici un prim război.
Noi n-am avut ev mediu, ci numai mediu pur,
Lipsit de inchiziţii, de orizont obscur,
Noi n-avem drepţi în temniţi, nici versuri puse-n lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri.
E drept, n-avem miliţii în junglă, dar nici mafii,
N-avem un staff al morţii, n-avem nici măcar stáfii!
(E trist s-ajungi vreodată privit la Zoo Park
Dar maxima ruşine-i să pui pe alţii-n ţarc).

Eu vă invit pe toate acum la raţiune:
Nu promovaţi această credinţă de minune;
Să nu apară-n junglă manipulări în masă,
Cu dogme şi partide cu lupta lor de clasă.
Mă tem că ne pândeşte o nouă cruciadă,
O convertire a hoardei în monştri fără coadă.
De-o să vedeţi vreodată c-am coborât din pom,
Maimuţărind făptura care îşi zice om,
Opriţi-mă la vreme, să nu evoluez
Şi, ajungând ca lumea, să nu ştiu ce să crez.

I-adevărat că omul a coborât, ca soi,
Dar, bre, fiţi rezonabili, n-a coborât din noi.”

cratie originala
Florin Laiu | Stihuri de altădată, editura GRAPHE, Cernica 2005

Preluat de pe blogul:

http://blog.360.yahoo.com/blog-rHS7H2kicqrY99QZ6HylJyiZrlVr2c9TJw–?cq=1&p=364

Stare de fapt in Romania

Iata ca am gasit si oameni care canta realist. Walter este unul dintre cei care spun lucrurilor pe nume, asa cum doar putini stiu sa o faca. Canta despre o stare de fapt in minunata noastra tara, Romania. Poate ca nu la asta se asteapta unii de la mine, insa motorul meu il reprezinta altceva decat asteptarile oamenilor. Avem ce sa aratam lumii si avem ce sa punem la bataie. Dar mai lesne ascundem si inchidem in cufare ferecate si indesate in adancurile sufletului, darurile noastre ce ne-au fost date. Sau le folosim in alte scopuri decat cele pentru care ne-au fost date. Versurile spun destul.

Vino mama sa ma vezi – pamflet – graduare

Vino mama sa ma vezi

Poti acum sa ma pozezi,

Mi-am luat roba, toga-n cap,

Am licenta-asigurat’.

-

Fac spagatu’, fac ce vrei

Acum sunt cu fratii mei.

Am hartie’n buzunar

Scrie-n literi de tipar.

-

E manjita – nu conteaza,

N-o sa bage nimeni seama.

Eu am luat-o ‘i buna treaba

Ma mandresc acum si gata.

-

N-or sa stie ai mei frati

Cat furat-am eu pe-aici…

Nu ca…hotii, ci lucruri mici,

Un eseu, un referat…

-

Da, si ce… am copiat.

Dar, daca profii ne-au lasat…

Pacatu’ lor, eu… ce sa fac?

Sa nu profit, n-ar fi… pacat?

-

Dar stii vorba-ceea…

Domnul fie laudat!

El in toate ne-a indrumat

Si-n toti anii El ne-a ajutat.

-

Si daca astea nu-s de-ajuns

Mai facem altele in plus,

Ca Domnu’ iarta pacatosii

Chiar daca tu nu crezi, sa stii.

Ionut Neda, 20 Iun. 2009

Dedicat  absolventilor Facultatii de Teologie Baptista – Universitatea Bucuresti, promotia 2009, dar si celor care “se simt”.

N-ar fi bai daca ar recunoaste ceea ce au facut, pentru ca, admitem cu totii, se practica ( si la case mai mari, mai mult sau mai putin).

Problema este ca ei, cu totii pun aceste realizari pe seama unui Dumnezeu drept, Cel care este Adevarul, Lumina…

Ori, dati-mi voie sa va spun ca, in metodele de lucru ale lui Dumnezeu, nu intra “compromisul” si asta afirma chiar ei, teologii, contrazicand astfel spusele cu chiar faptele lor. Dar atat studentii cat si cadrele didactice nu se dau inapoi de la a introduce metodele proprii de lucru in “Lucrarea Lui Dumnezeu”. Lucrarea cui?!? Da, afirma cu tarie ca “lucrarea lor” este … lucrarea lui Dumnezeu. Se pare ca nu se vrea sa se faca diferenta intre aceste doua lucrari complet diferite: a mea/noastra si a Lui.

Te vei duce acasa si vei fi o marturie “buna” intre oamenii unde Dumnezeu te va pune  si vei spune ca El (Dumnezeu) te-a ajutat sa faci facultatea, ca El este cel care te-a facut cel care esti acum.  Iti vei pune o masca frumusica de “frate sfant si smerit” si, lucrul pe care il consider cel mai grav, este acela ca…

multi te vor lua drept exemplu.

Eu unul ma straduiesc sa ma indepartez de astfel de invatatura, si sa caut Adevarul acolo unde este, nu acolo unde ni se arata. Va indemn pe toti sa faceti asta, si daca esti pacatos, macar fii ca mine… sincer!

Ma sustii, ma aprobi sau nu, astept comentarii. Trebuie sa mai adaug ca cele scrise mi le asum ca fiind o mustrare pentru indreptare pentru toti acei care stiu ca au facut asta. Deasemeni afirmatiile mele se bazeaza pe faptul ca am fost student al acestei facultati, sunt unul care “a pipait si mirosit”. Si sunt multe care inca nu s-au spus, dar sunt stiute acolo…sus.

Acesta poate fi  si un partial raspuns pentru cei care se intreaba – de ce am renuntat la a termina FTB.

Akiane

Poti sa ii spui minune sau miracol sau…cum vrei. Esti pasionat de arta, de pictura, de frumos, de creatia lui Dumnezeu sau de Dumnezeu insusi? Akiane este aici pentru tine.

Aceasta este misiunea ei: sa Il prezinte pe Dumnezeu oamenilor, sa arate o mica parte din ceea ce este El, si asta o face prin imagini.

S-ar putea ca darul tau sa nu fie la fel de vizibil ca al ei, si s-ar putea sa nici nu il observi inca. Cauta sa gasesti acest dar in tine, pentru ca Dumnezeu a pus in noi cate putin din ceea ce este El si din frumusetea Lui.

momeala pe timp de…”criza”

Din categoria “ce mai nascocesc alesii nostri ca sa ne inchida gura pe timp de criza”, iata ca face parte si decretul de lege potrivit caruia zilele sarbatoriirii  Rusaliilor (Pogorarea Duhului Sfant), sunt adaugate in lista zilelor libere (in care nu se lucreaza).

A trecut ceva timp de cand legea a fost aprobata, dar iata ca a venit si vremea sa fie pusa in aplicare.  Zis si…facut?! Ca printr-o minune, din partea firmei in cadrul careia sunt angajat, am primit vestea weekend-ului prelungit cam indoielnic, ce-i drept. Si asta pentru ca, de celelalte zile “nelucratoare” nu am avut privilegiul sa ne bucuram pe deplin. Nu, pentru ca am “recuperat” de obicei intr-una sau mai multe zile de sambata.

Nu stiu cate dintre firmele de pe la noi respecta aceasta lege, si nu stiu (dar intuiesc) nici cat de controlati sau sanctionati sunt cei care nu respecta legea.

Ca veni vorba… “Legea” este una singura si anume, Legea lui Dumnezeu. Aceasta lege, ne spune ca trebuie sa fim supusi stapanirilor pamantesti (conducatorilor firmelor, institutiilor, localitatilor si ai tarii), dar numai daca nu sunt ei insisi impotriva Legii lui Dumnezeu.

Este bine de stiut lucrul acesta, mai ales cand stii ca nu te poti pune cu Dumnezeu. Si inca ceva… Cei care se declara “copii ai lui Dumnezeu” se pare ca ignora aceste lucruri. Ba chiar sunt unii, pe care ii stim cu totii (ca isi fac si ei campanie), care chiar vor sa ajunga acolo sus (in parlament) “ca sa ne mearga mai bine”  si care pun ei insisi legile pamantesti mai presus de Leega lui Dumnezeu.

Cu asa pastori… asa oite.

“blog counter” sau… un alt fel de reclama?!

Hei, ia priveste ce mult am urcat! Sunt tare, nu-i asa? Sa vezi ce impact o sa am cand or sa vada oamenii ce pozitie ocupa blogul meu!…

Vi se pare cunoscut, nu? Miroase a putina mandrie amestecata cu siretlic si spirit de competitie (care este bun, dar pana la un punct).

Parere personala si sincera pur si simplu. Cred ca nu avem nevoie de asta, si ma refer la “counter-ul” din pagina, care este vizibil (sa nu mai amintim ca unii au chiar mai multe). Da, cred ca este necesar pentru mine, sa stiu daca citeste cineva ce am scris, sa stiu daca mai are rost sa continui. Cred deci ca acolo unde se poate, este bine sa il lasam “ascuns” in panoul de control si sa il vizitam din cand in cand.

Pentru mine a fost si este o mare ispita in a clasifica un blog/site dupa numarul de vizitatori, mai degraba decat dupa continut. Un exemplu concludent ar fi acesta: paginile care vorbesc despre frumusete, sport sau showbiz… sunt foarte citite, dar cititorii pot fi doar curiosi, ori cautatori de barfe online. Un alt motiv este acela ca “se pun” si vizitele din curiozitate. Ma refer aici la scena aceea in care vizitezi un blog cu continut interesant pentru tine, si arunci o privire si asupra listei cu prieteni sau “blogroll”, si omu’ acolo poate are si ce nu ai vrea sa vezi. Dar tu intri la el ca si viziator, iar el creste cu o pozitie in “za liszt”, pozitie care nu reflecta calitatea paginii.

La mine nu se pune si sper ca nu se supara nimeni. Te provoc astfel sa citesti continutul, si daca esti de parere ca merita, spune mai departe. Si daca ma sustii, anunta-ma si pe mine!

elefantul

Cele care nu cuvanta se pare ca au invatat sa ne “vorbeasca” pe alte limbi cunoscute noua. Una dintre ele este arta vizuala care multora ne place dar, nu oricine poate face arta. El, personajul de fata, cu siguranta ma intrece la capitolul acesta:) Dar lasand la o parte faptul ca a fost dresat, sa ne amintim ca trebuie sa ne oprim putin din alergare, si sa meditam la frumos, la noi si la sursa vietilor noastre.

Nu am putut sa inserez fisierul video dar puteti sa vizualizati cadoul meu pentru voi aici.

Si inca ceva… cred ca iti trebuie putin mai mult decat “memorie” ca sa poti face asa ceva.

cobori Doamne pe pamant

Am gasti acest post pe www.hux.ro si cred ca merita vazut. Pentru aceia carora va lipsesc parinti, bunici sau strabunici care ne amintesc de vremurile prin care ei au trecut. Te face putin melancolic…